Showing results for "Juan Rulfo" in All Categories

"Desconcertante, lista a inquietar a la crítica, está ya en los escaparates la primera novela de Juan Rulfo, Pedro Páramo, que transcurre en una serie de transposiciones oníricas, ahondando más allá de la muerte de sus personajes, que uno no sabe en qué momento son sueño, vida, fábula, verdad, pero a los que se les oye la voz al través de la perspicacia despiadada y certera de tan sin duda extraordinario escritor". Con estas palabras iniciaba Edmundo Valdés la primera reseña de Pedro Páramo, aparecida el 30 de marzo de 1955 y conservada por Juan Rulfo entre sus papeles.

The ruined town of Comala is alive with whispers and shadows. Time shifts from one consciousness to another in a hypnotic flow of desires and memories, a world of ghosts dominated by the tyranny of the Páramo family. Womaniser, overlord and murderer, Juan's notorious father retains an eternal grip over Comala. Its barren and broken-down streets echo the voices of tormented spirits sharing the secrets of the past in an extraordinary chorus of sensory images, violent passions and unfathomable mysteries.

Escritor, guionista y fotógrafo mexicano, perteneciente a la generación del 52, y considerado uno de los más destacados escritores en la lengua española, su gran reputación se asienta en dos libros: El llano en llamas, y la novela Pedro Páramo.

Rulfo comenta los relatos que sigue escribiendo en cartas a su novia Clara Aparicio. En 1951 se publica el séptimo, "Diles que no me maten", en la revista América. Gracias a la primera beca que Rulfo recibe del Centro Mexicano de Escritores puede terminar los ocho que aparecerán con los previos en 1953, en el libro titulado El Llano en llamas, dedicado a Clara. Dos relatos más, aparecidos en revistas en 1955, serán incluidos en la edición de 1970.

DESPRE AUDIOBOOK Pedro Páramo este primul roman scris de Juan Rulfo (1955). De la apariția lui, felul în care s-a scris literatură în limba spaniolă s-a schimbat radical. Modul excepțional în care este dezvăluit sufletul mexican poate fi propriu oricărei alte culturi. Personajele sale, reale, ca și cum ar fi trăit în această lume, ne cer socoteală fără să aibă nevoie de o prezență concretă a autorului, în același timp trăind în lumi îndepărtate. Totul până când descoperim ceea ce n-am fi bănuit niciodată.

Viața lui Dionisio Pinzón e guvernată de hazardul care-l aruncă ba în brațele sărăciei și disperării, ba într-ale abundenței și fericirii: din crainic al satului și muritor de foame, devine cocoșar de succes și jucător de cărți. Din târg în târg, îl însoțește, fără voia ei, La Caponera, frumoasa cântăreață, cu vocea și melodiile ei vrăjite. Sărbătorile și veselia satelor mexicane, libertatea și puterea magnetică a femeilor, dar și corupția și lăcomia, toate acestea se află în Cocoșul de aur.

Laconice, prozele din acest volum amintesc de opera lui Faulkner și de scriitori precum marii tragici ai lumii clasice: García Márquez îl cita adesea pe Sofocle în această privință. Proza „Zi-le să nu mă omoare!" a fost numită de Elias Canetti una dintre cele mai bune cinci opere din literatura universală, iar Günter Grass a citit-o în public la Berlin, alături de Rulfo, în 1981. Geografia mexicană a fost prefăcută de Rulfo, în „Ne-au dat pământ", în scenariul unei călătorii cu ecouri biblice. Kenzaburō Ōe recomandă aceste proze celor care vor să-și creeze propria poveste.

El encuentro con grandes autores de la literatura latinoamericana. Unas memorias deliciosas repletas de humor y pasión. Entre la ficción y el testimonio, el ensayo y la memoria, este libro da cuenta de algunas facetas de la vida de varios escritores a quienes Gonzalo Celorio tuvo la...

Un legado invaluable que nos invita a seguir leyendo, escribiendo y soñando Una niña a quien un castigo del cielo convierte en tortuga y termina siendo la triste atracción de una feria, un parque de diversiones con elefantes que dan a luz a saltimbanquis, una cautiva emparedada en un...

Un legado invaluable que nos invita a seguir leyendo, escribiendo y soñando Hubo una edad en que «hicimos todo lo que ha - bía que hacer», pero, de pronto, los años se agolparon —no sabemos exactamente cuándo— y una retahíla de vocablos —«ausencia», «desamor», «lejanía»—...

Un legado invaluable que nos invita a seguir leyendo, escribiendo y soñando Cada minuto es un «enigma irrepetible» y la existencia, «vagos vestigios de ceniza en el aire». Pero «en medio de esta indiferencia», sucede lo improbable: el acontecer poético propicia el diálogo con el otro...

Poemas escritos entre 1979 y 1983, se trata de la bitácora de un sobreviviente de la tempestad que fue el siglo XX. «Todo es efímero y jamás se repite», afirma José Emilio Pacheco para recordarnos la brevedad de nuestro tránsito por la tierra. Asumimos que «el mar se habrá cambiado en...